Între Nevoie și Suport Guvernamental

În România, deși există centre de colectare textile în vederea reciclării, sunt insuficiente prin comparație cu necesitatea identificată. La nivel național nu există organizații de transfer de responsabilitate (OTR) pentru industria textilă și nu există nici reglementări specifice cu privire la deșeurile textile. Numărul organizațiilor care colectează deșeuri textile este foarte mic, iar majoritatea acestor deșeuri sunt duse la fabricile de ciment, în vederea coincinerării.

Totodată, putem considera și următorii factori de influență asupra necesității și potențialului acțiunii de pregătire pentru reutilizare și reciclare deșeuri textile:

– 95% din deșeurile textile pot fi refolosite, repurtate sau reciclate
– Industria de haine și materiale textile se situează pe locul al treilea în topul celor mai mari poluatori din lume
– O persoană cu venituri medii cumpără cu 60% mai multe articole de îmbrăcăminte față de acum 15 ani, iar acum 15 ani hainele erau păstrate pentru o perioadă de timp de două ori mai lungă decât în prezent
– Prin tehnici de reciclare specializate, materialele textile pot fi ușor transformate în elemente ideale pentru viitoarele articole vestimentare, în funcție de natura materialului și de gradul de uzare al acestuia
– Textilele nu se degradează ușor în gropile de gunoi din cauza lipsei luminii soarelui și a oxigenului, iar incinerarea lor poluează aerul
– Producția unei tone de haine consumă de 10 ori mai multă energie decât producerea unei tone de oțel sau de sticlă
– Prin reutilizarea fibrelor și textilelor nu mai sunt consumate materii prime noi, cum ar fi bumbacul, lâna sau fibrele sintetice. În acest fel, se evită consumul de energie și poluarea provocată pe durata proceselor de fabricare, cum af fi vopsirea, spălarea și curățarea.

Industria textilă are un impact semnificativ asupra mediului prin diverse operațiuni, în principal prin consumul intensiv de apă și energie. Din nevoia tot mai mare de a ne reduce dependența de resursele naturale, tranziția la fibrele recuperate devine imperativ necesară. România se află într-un moment important, când trebuie să adopte o poziţie strategică faţă de provocările şi oportunităţile de anvergură și trebuie să valorifice la maximum tendinţele globale şi europene favorabile, precum şi propriile avantaje competitive.

Potrivit datelor furnizate de Ministerul Mediului, în România se generează anual aproximativ 250.000 de tone de deșeuri textile. Cu toate acestea, doar aproximativ 15% din deșeurile textile sunt colectate și reciclate în prezent în țară.

Aceste cifre evidențiază discrepanța semnificativă între cantitatea de textile folosite și abandonate și eforturile actuale de colectare și reciclare. În absența unui sprijin substanțial din partea autorităților, multe companii se văd nevoite să suporte costuri suplimentare pentru implementarea sistemelor de colectare și reciclare a deșeurilor textile. Acest lucru poate afecta competitivitatea acestora pe piață și poate încetini progresul în direcția unei gestionări mai sustenabile a textilelor.

De asemenea, lipsa unor politici clare de subvenționare sau de stimulare fiscală pentru companiile care investesc în tehnologii și infrastructură pentru reciclarea textilelor poate submina eforturile lor în acest sens. Fără un cadru legislativ și fiscal favorabil, este posibil ca multe companii să fie reticente să investească în soluții durabile pentru gestionarea deșeurilor textile.

În acest context, este evident că există o nevoie acută de reforme legislative și de politici guvernamentale care să susțină și să promoveze reutilizarea și reciclarea textilelor în România. Acest lucru ar putea include și dezvoltarea unor parteneriate între sectorul public și cel privat pentru a îmbunătăți infrastructura de reutilizare și reciclare a textilelor și pentru a educa și sensibiliza publicul cu privire la importanța reutilizării și reciclării.