Sortatorii au rolul de a pregăti pentru reutilizare deșeurile textile post-consumator colectate sau, în cazul în care reutilizarea nu este posibilă, în vederea reciclării ulterioare. Este un proces complex și constă din mai multe etape. Cerințele procesului de sortare deșeuri textile cu scop de reutilizare sunt bazate pe specificațiile de sortare a asociației europene din domeniu, EURIC Textiles și legislația din România. Deși procesul de sortare poate diferi de la un operator la altul, următoarele cerințe reprezintă baza obligatorie pentru a asigura o sortare de înaltă calitate:
1. Depozitare:
Deșeurile textile post-consumator colectate se depozitează într-o zonă acoperită și în condiții uscate. Timpul de depozitare trebuie să fie redus la minimum pe cât posibil.
2. Adăugarea la procesul de sortare:
Deșeurile textile post-consumator colectate sunt introduse cu grijă în procesul de sortare fără riscul de a distruge piesele reutilizabile.
3. Procesul de sortare
Zona de sortare trebuie să fie un loc de muncă uscat și curat și trebuie să fie dotată cu toate cele necesare, cum ar fi containere etichetate, recipiente, echipamente de mutare saci si containere, mese de sortare etc.
4. Preselecție: Îndepărtarea tuturor materialelor străine și a impurităților din deșeurile textile post-consumator colectate
În timpul procesului de sortare, fracțiunile de calitate superioară (textile reutilizabile sortate la nivel de articol individual) sunt separate complet de fracțiunile de reciclare de calitate inferioară, precum și de orice materiale străine, cum ar fi materialele plastice, metalele etc.
Sortatorul se va asigura că deșeurile de carton și plastic sunt adunate/ambalate separat si se predau la valorificatori autorizați pentru aceste tipuri de deșeu.
5. Sortare fină: Pregătirea pentru reutilizare a unor calități definite, care au încetat să mai fie deșeuri
Caracterul adecvat pentru reutilizare sau reciclare se verifică manual de către un profesionist calificat pentru fiecare piesă individuală care este introdusă în procesul de sortare, în conformitate cu ierarhia deșeurilor.
Pentru a inceta statutul de deșeu și a deveni produs, fracțiunile/piesele separate ca și reutilizabile sunt trecute prin procesele de dezinsecție, dezinfecție și curățare. Societatea de sortare trebuie să asigure, pentru cele trei procese menționate, spațiile și echipamentele de curățare dedicate la locația unde se efectuează sortarea.
6. Producerea unor calități definite pentru reciclarea ulterioară
Societatea de sortare se asigură că fracțiunile care nu sunt adecvate pentru reutilizare vor fi tratate în mod corespunzător și profesionist, în conformitate cu ierarhia deșeurilor, acordând prioritate reciclării materialelor în detrimentul opțiunilor inferioare, cum ar fi recuperarea energetică.
Fracțiunile nereutilizabile se sortează în primul rând în funcție de cerințele procesului de reciclare ulterior, de exemplu, în funcție de compoziția fibrelor, tipurile de îmbrăcăminte, cum ar fi țesute sau tricotate sau de restricțiile de culoare. Cerința minimă privind sortarea pentru reciclare este să se sorteze separat fracțiunile nereutilizabile cu compoziție de bumbac și calități absorbante, pretabile pentru confecționare de lavete.
7. Ambalare și etichetare
Ambalarea asigură siguranța transportului și garantează calitatea produselor textile sortate. Trebuie să se asigure că textilele sortate sunt ambalate și etichetate în funcție de calitatea și valoarea lor, conform cerințelor legale.
Deoarece textilele pregătite pentru reutilizare sunt ambalate în funcție de anumite necesități, materialele vrac, în care se regăsesc și alte tipuri de produse sau deșeuri decât cele trecute pe eticheta ambalajului (de ex. carton, pungi plastic, alte deșeuri etc.), nu sunt considerate ca fiind rezultatul unei sortări de înaltă calitate. Trebuie să se asigure că textilele pregătite pentru reutilizare sunt ambalate și etichetate în mod corespunzător și că sunt manipulate cu grijă.
Din perspectiva economică și cea a mediului inconjurător, reutilizarea este mai avantajoasă decât reciclarea sau valorificarea energetică, deoarece costurile asociate colectării și pregătirii pentru reutilizare a materialelor textile sunt acoperite în parte de veniturile din reutilizare, respectiv impactul asupra mediului este semnificativ redus față de o producție nouă de haine.
